Adevarul

Presa cotidiană. Începuturile


Pe când ziarul costa mai puțin decât o pâine și hrănea sute de mii de cumpărători, pe când era răsfoit și nu naviga nimeni cu mouse-ul, am poposit și eu în presă, la „Tineretul liber“, primul cotidian tipărit în libertate („Libertatea“ furase startul pe 22 decembrie, fiindcă ajunsese mai repede pe tarabe de la Palatul Universul decât „Tineretul“ de la Casa Presei) și, ulterior, primul mare defunct al presei românești.

Continuă lectura

Standard
Adevarul

Aventura mea cu Bear Grylls, în cel mai bun ziar


Ediția de azi, 13 septembrie, a ziarului „Weekend Adevărul“ găzduiește în premieră autoironica mea cronichetă, desfășurată pe numai patru pagini, despre întâlnirea din Anglia cu Bear Grylls, starul mondial de la Discovery Channel, și lecțiile sale de supraviețuire.

Continuă lectura

Standard
Adevarul

„Rușinea de presă“ și tăcerile care strigă


Sub titlul „Roșia Montană, Piața Universității și febra revoltei (Updated)“, http://www.contributors.ro/politica-doctrine/rosia-montana-piata-universitatii-si-febra-revoltei/, profesorul Vladimir Tismăneanu menționează articolul „O rușine de presă“, al bloggerului pe care îl citiți acum. Redau cele scrise de distinsul om de litere și de idei: „Refuzul presei de a scrie despre proteste este proba miopiei, dacă nu mai rău. Ignorarea nu este un substitut pentru analiză. Horia Ghibuțiu a scris pe acest subiect. La fel, eludarea subiectului de către acele televiziuni care în urmă cu aproape doi ani transmiteau live ce se petrecea acolo (ori ceea ce credeau ele că se petrecea). Există tăceri care strigă“.

Îi mulțumesc profesorului Tismăneanu și îl invit să parcurgă, ca și pe cititorii blogului, la sfârșitul acestei luni, o analiză exhaustivă, realizată de condeie tinere și hipsterești, despre modul în care a ajuns media de la noi să fie atât de hulită. În curând, în presa română!

Standard
Adevarul

Zidul părinților noștri


Pink Floyd am fost eu. Cel din adolescență. Eu, oximoronul, revoltatul, nonconformistul, de neînțelesul, contradictoriul. Mi-am luat acest nume de meloman, fiindcă Pink Floyd au compus operă (rock, e drept). Am făcut-o la multă vreme după ce Syd Barrett, cel care se scuza în interviuri că nu poate fi coerent, a juxtapus prenumele unor bluesmani americani, Pinkney Anderson și Floyd Council. Și am ascultat cât am putut de mult această muzică psihedelică. Până când m-am considerat Pink Floyd. Chiar dacă n-aveam harul lor. Nici măcar halucinațiile lor. Și nu m-am drogat în timpul lungilor audiții. Afară de cazul în care se pun drept stupefiante țigările medicinale luate din farmaciile non-stop. Erau singurele deschise când rămâneai noaptea fără tutun înainte de 1989, și atunci sugeai ca un nebun, până îți frigeai degetele, ca dintr-un joint, din acele țigări menite să te lași de fumat.

Continuă lectura

Standard
Adevarul

Tibi-bacsi


ot.JPG_Ma consider un om norocos. Viata si cariera mi-au scos in cale oameni de seama, care ma imbogatisera deja spiritual, fiindca le citisem operele. Doar faptul ca am dat mana cu ei n-ar trebui sa insemne mare lucru, dar eu il socot un privilegiu si ma falesc cu asta.

Continuă lectura

Standard
Adevarul

Cum m-am suit pe dulap. Și ce ușor m-am dat jos


În neașteptat de torida după-amiază a zilei de 5 iunie 2009, în redacția unei reviste dintr-o corporație străină cu sediul din România în Pipera, o fată și-a întrebat o colegă: „Și, ce mai știi de Horia?“. Cea din urmă s-a întors să verifice în spate și a răspuns simplu: „Bine, e pe dulap“. Pe dulapul din acea redacție era un televizor. Iar la televizor, în direct, eram eu.

Continuă lectura

Standard
Adevarul

Cum am invatat fotbal. Cu nasturi


Sut! Anuntul suna ferm, dar deloc amenintator, fara sa prevesteasca tensiunea momentului. Apoi varful degetului mijlociu atinge usor, perfid, degetul mare al mainii drepte, doar in tenis cand „tai“ o minge mai vezi asemenea executii, si se napusteste spre jucator. Acesta,dintr-o pozitie imposibila, reuseste sa imprime balonului o bolta incredibila, pentru a ajunge o vesnicie si trei clipe mai tarziu in plasa. Gol, am castigat Campionatuuuul Mondiaaaal!

Continuă lectura

Standard
Adevarul

Mai cu viata, despre necrologurile de presa


Nu stiu niciun student la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Dar, daca as cunoaste vreunul, as fi curios in ce masura e dispus sa  faca, in paralel cu scoala, si practica adevarata. Nu ca aia la sfarsitul careia obtii o hartie de la un redactor-sef plictisit care nici nu te-a vazut pe acolo. La munca de jos dintr-o redactie. Adica nu ce se intampla acum, cand ramane in echipa cel mai iute tastator. Eventual, acela care scrie cel mai repede o stire exclusiva, pe care n-o mai au in clipita asta decat 3-4 alte site-uri.

Continuă lectura

Standard