Ilustrate

Omul care isi scria singur comentariile

In vremea Internetului, nimic nu mai era ca odinioara: peste imperfecta omenire  offline se pogorase era democratiei totale, accesibila oricui si gratuita. Oricine avea o pagina si, mai ales, oricine putea sa comenteze orice si oriunde, la adapostul unui anonimat sublim, cu atat mai mult cu cat era si legal. Fiecare postare isi avea subsolul ei, considerat de cativa scriitori, exasperati de comentariile negative si pe langa subiect, drept niste catacombe unde colcaiau guzgani fara scupule si fara identitate. Dar aceste manifestari de nefericire, tipice unor indivizi care nu pricepusera sensul noilor vremi, nu puteau umbri bucuria salbatica de care avea parte oricine si orice. Catelandrul sperios care se dadea drept dulau fioros, gainatul cu ifose de capodopera a artei plastice moderne,  fluturele dornic sa-si ignore trecutul larvar, postacul dispus sa-si ofere serviciile de hater pentru un blid de mancare cat se poate de offline aveau si ei dreptul la o opinie, si si-l exercitau cu satisfactia nuda a ucenicei la croitorie care nimereste din prima gaura acului.

Nicicand nu se mai bucurase de o asemenea apreciere subsolul, noul apendice al oricarei opere, acolo unde puteai contesta totul fara sa fii nevoit sa prezinti un CV, o calificare, o recomandare, ceva. Gura lumii fusese ridicata la rangul de putere universala. Locatarii dezvaluiau pe pagina de Internet a blocului diferentele dintre indicii apometrelor si listele afisate de administrator, dar si pasiunea acestui pana de curand familist serios pentru o fata de la etajul patru pe care doar cu cativa ani in urma o urmarise, aparent dezinteresat, sarind coarda. Oameni care nu tinusera in viata lor o bidinea in mana bateau record peste record de comentarii la pagina „Rondului de noapte“, din care reiesea ca oricat s-ar zvarcoli Rembrandt in mormant, tablouasul acelea nu face nicio ceapa degerata si merita ars de niste zevzeci precum picturile sparlite dintr-un muzeu din Rotterdam. Pacientii veneau la medic cu printurile comentariilor la boala lor expuse pe Net, din care se vedea clar ca medicatia fusese prescrisa gresit. Ocnasii prezentau dovezi irefutabile fata de conduita judecatoarei care ii trimisese dupa zabrele, in plus, aceasta era sleampata, peltica, iar in ziua verdictului i se zarea pilozitatea de pe membrele inferioare. O, vai, pana si enoriasii despre care se crezuse ca ar fi followeri onesti ai mesajelor lui Sfantul Ilie luau in deradere curajul acestuia de a anunta pe Twitter ca urma sa tune si sa fulgere de ziua lui, intampindu-l cu mesaje de genul „sanchi!“, „sa mori tu?“ sau scandarea „Ilie, Ilie/ Canta alta melodie!“.

Ziaristul despre care veti afla cum a inceput sa-si scrie singur comentariile nu era de moda veche. Era doar sastisit de nivelul scazut al comentariilor, pana in ziua in care si-a facut un autoportret exclusiv din ceea ce postau cititorii sai neidentificati (http://www.evz.ro/detalii/stiri/cel-mai-bun-articol-de-pe-net-922403.html).

Apoi decise sa isi faca dreptate cum il duce capul. Incepu sa-si scrie singur comentariile cu variate pseudonime, asigurand un nivel aseptic, elevat, respirabil al dezbaterilor de subsol. Isi facu alteregouri care ii devenira dragi (avea o veritabila slabiciune pentru un emoticon zambitor si pentru matusa lui, un semn cu doua puncte urmat de o paranteza inchisa, care vadeau verva, imaginatie si continuau articolele mult mai bine decat o facuse autorul). Apoi renunta sa mai scrie articole, marginindu-se sa dea un titlu oarecare – „Cum a anticipat Revolutia romana macheta unui inversor oscilant cu roti dintate conice“, „Avem sau nu nevoie de broccoli“, „Vezi imediat care dintre cei sapte pitici era gay si ce a zis Alba-ca-Zapada cand a aflat“ – restul facandu-l harnicii postaci din subsol, adica tot el.

In curand, isi dadu seama ca nu mai putea tine ritmul comentariilor, mult mai nuantate si mai creative decat propriile sale productii, asa ca abandona orice articol si trecu la asanarea, prin comentariu, a altor productii. Salva intr-o dupa-amiaza, cu numai 1.384 de postari, mediul pana atunci namolos al corespondentei dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle. Trecu la nefericita relatie din Mihail Sebastian si Nae Ionescu. Bombarda pagina aselenizarii pana cand izbuti sa convinga pe toata lumea cu dovezi de netagaduit ca, totusi, americanii ajunsesera pe Luna. Si, cat ii fu in putinta, transforma, printr-un efort inimaginabil, subsolurile intr-un mediu frecventabil, loc al argumentului, al dezbaterii civilizate. Cand nu mai facu fata, invada subsolurile cu pseudonimele sale care taceau pur si simplu, impunand respect prin simpla prezenta, care de fapt era o absenta, dar care genera in randurile internautilor un respect nestavilit.

Obosit peste poate, se intoarse pe propriul sau blog, hotarat sa isi dea in fapt milioanele de identitati false, dar si faptele sale de buna credinta, menite sa civilizeze subsolurile noi lumi. Cand sa isi introduca parola, zari un banner care il anunta ca epoca gratuitatilor s-a incheiat, iar pentru a accesa acest site sau oricare altul, trebuia sa plateasca. Ezita pret de cateva secunde, apoi vira suma respectiva, scrise, in nume propriu si real, un comentariul labartat si plin de invective, dintre care unele neasteptat de porcoase la adresa sa si isi inchise calculatorul pentru totdeauna.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Omul care isi scria singur comentariile

  1. In spiritul si litera textului: un articolas subtirel, de vara, care izbuteste sa-si camufleze inconsistenta prin cateva glumite, unele, aproape amuzante. Fondul problemei insa e de actualitate, poate chiar merita bagatelizat, intrucat doar rasul schimba moravurile. Destul de interesant, mai trimite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s