Adevarul, Ilustrate

M-am cam lasat de fumat

Inca de pe vremea in care ma apucam, la pubertate, de fumat – mai tin minte prima tigara, oribila, probabil Carpati fara filtru, fumata alaturi de o gasca fata de care voiam sa ma dau mare, in vacanta de vara, si gustul si mai nasol al acelor de brad, mestecate ca sa nu se prinda bunica  –, am cazut intr-o alta patima, mult mai sanatoasa: aceea de a colectiona vorbe de duh. Fiindca hazardul are un simt curios al umorului, doua decenii mai tarziu chiar m-am ocupat, la ziar, de rubrica Dictionar de intelepciune. Am schimbat-o radical, incercand sa gasesc pilde care sa se potriveasca perfect chestiunilor arzatoare ale zilei, ba ceva imi spune ca aceasta pasiune de colectionar a fost transmisa mai tinerilor mei colegi, toti deveniti prieteni, care au preluat rubrica si au cultivat-o, la acel ziar si apoi la altul, cu ravna, talent, devotament, caci se cuvine sa tratezi cu toate responsabilitatea mai ales fleacurile.

De aceea, cand m-am gandit sa ma las de fumat, am cautat prin colectia afectiva ce au spus oameni mai mari despre asta. In fruntea listei troneaza Mark Twain care a zis, nu stiu daca a fost chiar primul, ca pentru el renuntarea la fumat era cel mai simplu lucru de pe lume. El insusi o facuse de mii de ori. De altminteri, Twain avea niste principii simple: sa nu fumeze cand doarme si sa nu se opreasca din fumat atunci cand e treaz. Port in suflet si replica aproape inenarabila, de un umor involuntar magnific, al actritei Brooke Shields: fumatul ucide; iar daca esti ucis, pierzi o parte foarte importanta din viata ta!!! Mi-e drag si Clement Freud cand zice ca daca te lasi de fumat, nu traiesti mai mult, ci doar totul pare mult mai lung (asta aveam sa o aflu insa in luna de cazna de dupa renuntare). In fine, Bill Maher, actorul meu favorit de stand-up comedy, sustine ca acum vor sa interzica fumatul in locuri in care se strang zece sau mai multe persoane pe saptamana, ceea ce inseamna ca Madonna n-are voie sa mai fumeze in pat.

Sa te lasi de fumat nu e deloc o gluma, o spun cu toata mahnirea de ex-fumator patimas, care a iubit tigara mai mult decat pe sine. Fumatul a fost pasiune, refugiu, placere salbatica, cel mai statornic prieten, sursa primara de creativitate si de curaj, partenerul de nadejde intr-o lume in care angoasa mea cea mai mare se numea spaima ca voi muri de plictiseala. Or, cu tigara nu m-am plictisit niciodata, nici in statiile de autobuz la minus 25 de grade, nici dupa sex si mai ales nici inainte, nici cand ignoram faptul ca o nefumatoare si-ar putea imagina ca saruta o scrumiera. Fumatul nasol, fumatul din armata ca unic aliat, fumatul mecanic, fumatul cand iti crapa capul, fumatul care transforma orice bautura in altceva decat, vorba veche, pisat de nemtoaica beata, fumatul care imbacseste hainele, fumatul de ziarist pe care-l prind noptile la serviciu arzand nu doar hartie, ci el insusi, de actul creatiei invaluite in fum  – am cunoscut si adorat toate aceste forme de placere sadica, traita de un om care era capabil sa inceapa si al treilea pachet pe zi, dar doua le sugea sigur.

Cred ca am peste o luna de cand m-am lasat, nu mai vreau sa numar zilele, intrucat risc sa ma intorc la sevrajul de la inceput, cand absentam din propria mea viata – ma uitam in gol ca un natarau, nestiind ce sa fac cu mainile, cu gura, cu mine. Am aplicat metoda pe care o recomand tuturor, e singura pe care o stiu si, oricum, nu cred in paliative: renuntarea totala, din prima, fara ezitare, fara dozari, promisiuni, plasturi si alte prostii. Te lasi si gata. Sigur, iti vine sa iti musti mainile, ti se pare ca nu te-ai despartit cum trebuie de tigara, ai vreo s-o mai simti o data in gura, sa mai fii o data Alain Delon vorbind fara sa ti se miste tigara in gura, nu stiu cum naiba le iese figura asta atat de bine francezilor, sau macar Humphrey Bogart, care a jucat exact atat cat a fumat si invers.

Am fumat un sfert de veac si, daca pun la socoteala si cei trei ani in care am fumat inainte sa ma las, pentru un an, la varsta de 19 ani, cred ca ies vreo 28 cu totul. O viata de om in care, cu riscul de a-i intriga pe cei care n-au facut-o niciodata, mi-a fost bine. Obisnuiam sa glumesc ca in familia mea, in afara de tata si de bunicul pe linie paterna, nu s-a prapadit nimeni de fumat, asa ca n-am nicio problema.

OK, sunt si lucruri pozitive: nu mai gafai cand urc scarile, parca mi s-au mai dezumflat gleznele, mi se spune ca tonalitatile sforaitului meu din ultima vreme converg spre gradatia suportabil. Nimic din toate astea nu conteaza insa cata vreme ma consider in continuare fumator inrait. Doar ca m-am lasat. Un an, mi-am propus eu, dupa care poate ma reapuc.

Poate ma reapuc si maine. Ma simt insa teribil de impresionat de vointa mea, asta fiind o notiune pe care inainte o cunosteam doar din dictionare. Ceea ce e cel mai important, as vrea sa subliniez asta, este ca am facut-o in primul rand pentru mine si pentru sanatatea mea (radem, glumim, dar nu sunt chiar inconstient, oricat m-as hlizi pe seama pseudo-studiilor privind nocivitatea fumatului pasiv si oricat m-ar ingrijora restrictiile de fumat de aiurea, percepute de mine ca pe un atac la adresa libertatilor individuale).

Am facut-o insa si pentru cineva extrem de drag. Asa ca, sintetizand, eu, demn nepot al celui la a carui inmormantare cineva a pus o tigara in tarana de deasupra sicriului, ca sa nu se plictiseasca pe lumea cealalalta, indraznesc sa va zic asa, banal si pe sleau: tineti la voi? Mai tineti si la altcineva in afara de voi? Atunci, lasati-va de fumat! Nu e o mare scofala, oricat vi s-ar parea de greu. Iar cei care pretind ca viata e mai misto, aerul mai respirabil, fructele mai gustoase daca te lasi va mint cu nerusinare.

Nu e mai misto, dar pe bune daca nu e mai bine, ca sa nu mentionez ca ramaneti si cu niste bani. Ei?Imagine

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „M-am cam lasat de fumat

  1. Ramona zice:

    Apropos de banii aia care-ti raman… N-am fumat niciodata, dar mi-am propus de multe ori sa imi imaginez ca am facut-o si m-am lasat. Asta doar ca sa-mi fac un borcan in care sa pun banii pe care i-as fi dat pe tigari. N-am facut asta pana acum. N-am avut atata vointa sa ma las. Dar poate-ti faci tu un borcan si ne povestesti la anul ce-ai facut cu banii pe care nu i-ai dat pe tigari.

  2. Pingback: M-am cam lăsat de fumat

  3. Ricochet zice:

    Am fumat exact ca tine, si ca, pesemne, miliarde de alti fumatori. Patima mare, monser, nici nu mai mancam cine stie ce, sa nu irosesc timpul in care puteam fuma.
    Totul pana la 45 de ani, cand a venit infarctul.
    Sec, urias, ca o gheara care-ti smulge inima din piept. Ce simplu a fost apoi sa ma las de fumat, incredibil…
    Au trecut zece ani de-atunci, si de atunci merg zilnic cot la cot cu moartea, ca in genialele caricaturi ale lui Mardale.

  4. Eu cred că se face prea mare caz pe tema asta. M-am lăsat de 6 luni, după 20 de ani de fumat, când ajunsesem la două pachete pe zi. Cu excepţia primelor două-trei zile, n-a fost vreo mare scofală să mă ţin de asta. Ah, şi n-am păţit nimic care să ma facă să mă las de fumat, pur şi simplu aşa am hotărât. Aş zice că lucrurile sunt simple: dacă vrei să te laşi de fumat, te laşi. Dacă asta vrei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s